Kiwi-ul este un fruct exotic cu un gust inconfundabil și o valoare nutritivă ridicată, bogat în vitamina C și antioxidanți. Deși este originar din zonele calde ale Asiei și Noii Zeelande, în ultimii ani s-au dezvoltat soiuri autofertile și rezistente, adaptate climei din România. Cu puțină grijă, te poți bucura de fructe delicioase chiar din propria grădină!
Ce înseamnă kiwi autofertil?
Majoritatea soiurilor de kiwi sunt dioice, adică există plante masculine și plante feminine – iar pentru a obține fructe, este nevoie de cel puțin un mascul la 5-6 plante femele. Însă, soiurile autofertile sunt monoice, având atât flori masculine, cât și feminine, deci pot produce fructe singure, fără polenizatori.
Soiuri de kiwi autofertil cultivate în România
- Actinidia arguta (Kiwi siberian / mini kiwi)
- Fructe mai mici, cu coajă comestibilă, fără perișori.
- Rezistă la temperaturi de până la -25°C.
- Soiuri populare: Issai (autofertil), Ken’s Red, Weiki (necesită polenizator).
- Actinidia deliciosa (Kiwi clasic, cu fruct mare)
- Necesită un climat mai blând, cu ierni mai puțin aspre (zona de sud a țării).
- Soi autofertil: Jenny – produce fructe de dimensiuni medii, aromate.
- Actinidia kolomikta (Kiwi decorativ, fructe mici)
- Foarte rezistent la frig (până la -30°C).
- Frunzele au culori spectaculoase (alb-roz-verde), ideal și ca plantă ornamentală.
- Soiuri rare autofertile – de regulă necesită plantă mascul.
Cerințe de climă și sol
- Soare din abundență: kiwi are nevoie de minimum 6-8 ore de lumină pe zi.
- Protecție față de vânt: recomandat să plantezi în locuri adăpostite.
- Sol: ușor acid (pH 5,5–6,5), bine drenat, bogat în humus.
- Udare regulată: mai ales în perioadele de secetă – kiwi nu tolerează solul uscat.
- Susținere: kiwi este o liană viguroasă – are nevoie de spalier sau sistem de sârme (asemănător cu vița-de-vie).
Înmulțire
Kiwi se poate înmulți prin:
- Semințe (metodă lentă, cu rezultate imprevizibile – rar pentru soiuri comerciale).
- Butași semilemnificați (vara): se taie ramuri tinere, se înrădăcinează în nisip/perlit sub folie sau mini-seră.
- Marcotaj (primăvara): o ramură este îndoită și îngropată parțial în pământ; după 1 an se poate separa planta nouă.
- Altoire (pentru combinarea unor soiuri diferite – mai rar utilizată de amatori).
Îngrijire și întreținere
- Tăieri anuale: se efectuează iarna, pentru a menține o formă aerisită și productivă. Fructele se formează pe lăstarii din anul anterior.
- Fertilizare: în primăvară și vara – compost, bălegar bine fermentat sau îngrășăminte bogate în potasiu și fosfor.
- Protecție iarna: plantele tinere (1-2 ani) trebuie protejate în zonele cu înghețuri severe.
Când rodesc?
- Plantele din semințe pot produce după 4–5 ani.
- Cele din butași/marcotaj: 2–3 ani.
- Recolta se face de obicei în septembrie–octombrie, când fructele încep să se înmoaie ușor și se desprind ușor de pe ramuri.
Ce poți face cu fructele de kiwi?
- Consum proaspăt, simplu sau în salate de fructe.
- Smoothie-uri și sucuri verzi (cu spanac, măr, banană).
- Gem și dulceață de kiwi – o rețetă mai puțin obișnuită, dar delicioasă.
- Uscare – feliile subțiri de kiwi uscat sunt excelente ca snack natural.
- Congelare – pentru smoothie-uri de iarnă sau deserturi.
Concluzie
Kiwi autofertil este o alegere excelentă pentru grădinarii din România care vor să experimenteze ceva nou, sănătos și productiv. Cu îngrijire corectă, vei avea nu doar o plantă ornamentală spectaculoasă, ci și o sursă constantă de fructe bogate în vitamine.